Lamine Ghezali (23 de ani), jucător format de Saint-Etienne, unde, chiar în Ligue 1, a bifat opt meciuri și un gol pentru „verzi”, a semnat cu Dinamo la începutul acestui sezon. Venit din Liga 5 franceză, multe sprâncene au fost ridicate, cu reticență, la auzul știrii legitimării acestui fotbalist. În plus, nu de puține ori, pe parcursul sezonului, suporterii, pe social media sau pe stadion, l-au criticat pe fostul „internațional” U17 și U18. Fast forward în etapa a treia din play-off, Ghezali este cel mai bun marcator al echipei, cu șase reușite, la egalitate cu Iulian Roșu, dar și prima opțiune de atacant central a lui Ovidiu Burcă. Jucătorul din Hexagon a oferit un amplu interviu pentru ProSport în care a vorbit despre perioada de acomodare la club, modul în care face față criticilor, presiunii, dar și obiectivul principal pe care îl are în „Ștefan cel Mare”.
ProSport: Lamine, cel mai bun meciul al sezonului cu Oțelul Galați?
Lamine Ghezali: Am făcut un meci foarte bun cu Oțelul Galați. Ne simțim foarte bine împreună, pe teren. Înainte de meci, încă de la încălzire, ne-am simțit foarte bine și, în toate meciurile, când ne punem în practică fotbalul nostru, există un vibe foarte bun în sânul echipei. E bine pentru grup și, de asemenea, pentru fani.
E cel mai bun moment al echipei în acest sezon?
Suntem în play-off, deci fiecare partidă reprezintă o senzație diferită pentru noi și pentru suporteri. Cred că da, în play-off, este unul dintre meciurile bune. Am jucat acasă, cu publicul nostru și a fost un meci important. Suntem la un punct de ei.
Echipa n-a jucat atât de bine și eficient de la început. Sezonul a pornit destul de greu, 5 înfrângeri în 7 meciuri. Cum a fost acea perioadă pentru voi?
Dificil. Pentru toți. Eu și Bena am venit târziu, Gorka la fel, antrenorul a început pregătirea târziu. A fost, oarecum, normal. Când vrei să faci lucrurile cum trebuie, necesită timp. E normal pentru fotbal. Trebuie să facem lucrurile pas cu pas. Când am ajuns și am vorbit cu antrenorul, știam că trebuie să avem răbdare și să muncim. Acum, lucrurile arată bine.
Ai venit la „pachet” cu Bena. Cum a fost pentru voi?
A fost mai bine că am venit cu Bena. Când pleci din țara ta, e dificil. Am stat mereu împreună cu Bena la început, ne ajutăm. A fost important să fiu aici, la Dinamo, cu el. A fost greu și pentru că nu vorbesc aceeași limbă cu ceilalți. De asemenea, nu jucam același stil. Știi, fiecare țară are stilul ei de a juca fotbal. Dar, în timp, am vorbit și cu antrenorul, el a stat mult de vorbă cu mine, mi-a luat presiunea de pe umeri, mi-a spus cum vrea să joc.
Ai pornit la drum, în acest sezon, ca winger, dar acum ești atacant. Te simți mai bine aici?
La Saint-Etienne am jucat pe mai multe poziții. Cred că este una dintre calitățile mele, polivalența. De la 15 ani până pe la 19 am fost atacant. După, antrenorul a vrut un sistem de joc cu un atacant mai mare, pivot, iar pe mine m-a mutat în bandă. Acum e bine pentru mine, pentru că pot juca pe două poziții diferite. Oriunde joc, voi da totul pentru Dinamo. În același timp, sunt si responsabilități diferite. Ca winger, trebuie să centrezi, să pasezi, în timp ce, ca atacant, trebuie doar să marchezi, să tragi mai mult la poartă. Voi continua să muncesc și voi da totul, oriunde voi juca.
Mai mult, ca winger trebuie să te și aperi.
Da, e important și acest lucru (n.r. – râde). Tu, practic, ești primul fundaș.
Ai jucat fotbal în Ligue 1, Ligue 1, Cupa Ligii Franței. Cum a fost impactul cu fotbalul românesc?
Am început să joc în Franța de la o vârstă fragedă. La început, indiferent unde joci, totul e în regulă, dar e dificil, când ești tânăr, e greu să fii constant. Când am venit aici, iar, dificil. Stilul de fotbal nu era același. Îmi place să joc în spații libere, pe viteză. Aici, în România, se joacă mai mult tactic, mai mult cu pase. Nu sunt foarte mulți jucători care să joace în spatele liniilor. A trebuit să mă adaptez acestui aspect. Acum încercăm să găsim echilibrul în a juca între linii sau peste apărarea adversă.
Au fost multe critici la adresa ta. Pe social media, pe stadion. Cum reziști criticilor și presiunii?
Nu acord prea multă importanță criticilor. Când joci la un club mare, ca la Dinamo sau, în Franța, la Saint Etienne, ai un bazin mare de suporteri, presă, televiziune, „hateri”. Vor să-ți pătrundă în mental, sa pară că ai făcut ceva greșit. Eu nu am timp de așa ceva. Mă focusez pe mine și pe ceea ce am de făcut. Trag tare, nu dau importanță acestor lucruri.
De ce ai decis să părăsești Franța și să vii la Dinamo, în Liga 2 din România?
Joc fotbal pentru plăcere, pentru suporteri, pentru a fi la o echipă cu un obiectiv bine trasat. Când Dinamo m-a sunat, m-am simțit ca la Saint-Etienne: un club care încearcă să revină unde îi este locul, în prima ligă, un club cu o istorie bogată și cu mulți suporteri. Pentru mine, a fost echipa la care am vrut să vin.
Știai de problemele financiare?
Da, știam, dar nu m-au speriat. Am un prieten care a jucat aici acum un an și ceva. A avut ceva probleme financiare, dar, pentru mine, banii nu sunt cei mai importanți. Joc fotbal pentru plăcerea de pe teren. Dacă banii vin, ok, dacă nu vin, la început, nu e o problemă prea mare pentru mine. Vreau să joc, să fiu fericit pe teren și să ofer satisfacție suporterilor. Vreau să ajut clubul și să revenim în prima ligă. Unii jucătorii joacă pentru bani, dar, pentru mine, nu ăsta e sensul. Dacă promovăm, simt că acest lucru ar fi mai presus de toți banii pe care îi poți avea. Intri, practic, în istoria unuia dintre cele mai mari cluburi din România.
Steaua – Dinamo, marți. Ce așteptări ai de la această partidă?
E un derby în România. În meciul din septembrie, am văzut atmosfera de pe stadion. Extraordinar! Noi trebuie să continuăm pe drumul nostru, am făcut două meciuri bune cu Dej și Oțelul. Da, este un derby, dar trebuie să fim concentrați pe drumul nostru. Este un meci de play-off și trebuie să luăm cele trei puncte. Nu trebuie să punem prea multă presiune, ci să muncim, să fim focusați și să jucăm ca până acum. Nu trebuie să mergem pe principiul „E un derby, au foarte mulți suporteri, e presiune!”. Nu! Trebuie să jucăm fiecare meci ca ultimele două.
Ai marcat în sezonul regular, dar ați pierdut. Ai prefera să fie invers, să nu dai gol, dar să câștigați?
Da, cu siguranță! Uite, nu avem un marcator care să dea cele mai multe goluri în echipă. La ultimul meci, am marcat eu două goluri, Cătă (n.r. – Țîră) a marcat și el. Înainte, cu Dej, Gorka a marcat, Dani a marcat. Avem nevoie de toată echipa. Nu contează cine marchează. Cele mai importante sunt punctele pe care le luăm. Dacă câștigăm 1-0 și marchează portarul, e bine pentru mine.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER